Hirotonia (Preotia) este a cincea Sfânta Taina a Bisericii, în care, prin punerea mâinilor si rugaciunea arhiereului, se împartaseste unor barbati, ce s-au pregatit pentru aceasta, harul dumnezeiesc, care da puterea de a propovadui cuvântul lui Dumnezeu, de a savârsi Sfintele Taine si slujbele bisericesti, si de a conduce pe cei credinciosi la mântuire.
Sfânta Taina a Preotiei se împartaseste asadar unor barbati anume pregatiti pentru a o primi cu vrednicie. Insusi Mântuitorul Iisus Hristos i-a ales pe sfintii apostoli si i-a învatat, prin toate câte a facut între oameni, cele ale împaratiei lui Dunmezeu. Dupa aceea i-a învrednicit de deosebita cinste de a propovadui Sfânta Evanghelie si de a savârsi fapte minunate. Adresându-se lor, a asezat si Taina Preotiei prin cuvintele : «Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si zicând acestea, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfânt; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute» (Ioan XX, 21?23).
Sfintii apostoli, cum aflam din Sfânta Scriptura, au savârsit Sfânta Taina a Preotiei prin punerea mâinilor, adica: «hirotonându-le preoti în fiecare biserica, rugându-se cu postiri, i-au încredintat pe ei Domnului în Care crezusera» (Fapte XIV, 23), dar având grija «sa nu puna prea degraba mâinile peste nimem» (1 Tim. V, 22), sa fie cu multa grija, pentru ca Preotia este lucrarea Duhului Sfânt (Fapte XX, 28).
In trei directii se exercita puterea si slujirea preoteasca si anume:
· Puterea învatatoreasca, adica de a propovadui cuvântul lui Dumnezeu, Mântuitorul Hristos a dat-o sfintilor apostoli si, prin ei, episcopilor si preotilor, odata cu cea sfintitoare, prin cuvintele : «Mergând, învatati toate neamurile, botezându-le în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, învatându-i sa pazeasca toate câte v-am poruncit voua» (Matei XXVIII, 19?20).
· Puterea sfintitoare a fost data si în chip deosebit la Cina cea de Taina prin cuvintele : «Aceasta adica Sfânta Euharistie sa o faceti spre pomenirea Mea» (Luca XXII, 19 ; 1 Cor. XI, 25). Despre puterea sfintitoare a preotiei vorbeste si sfântul apostol Pavel: «Asa sa ne socoteasca pe noi fiecare om : ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu» (1 Cor. IV, 1).
· Puterea de conducere duhovniceasca le-a fost data prin cuvintele : «Cel ce va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi se leapada de Mine ; iar cel ce se leapada de Mine se leapada de Cel ce M-a trimis pe Mine» (Luca X, 16).
Sfintii apostoli au împartasit harul Preotiei prin punerea mâinilor ierarhiei bisericesti, (adica episcopilor, preotilor si diaconilor), având credinta luminata de Duhul Sfânt ca harul hirotoniei, în una din cele trei trepte, nu-si are izvorul în cel ce pune mâinile, ci în Dumnezeu, cum ne arata si sfântul Ioan Gura de Aur : «Se pune mâna peste om, dar toate le face Dumnezeu si mâna Lui se atinge de capul celui ce se hirotoneste, daca hirotonia se face cum se cuvine» (sfântul Ioan Gura de Aur).
Asadar, Preotia este de la Dumnezeu, cum îi scrie si sfântul apostol Pavel ucenicului sau Timotei : «Nu fi nepasator fata de harul care este întru tine, care ti s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor preotimii» (1 Tim. IV, 14). «Te îndemn sa tii aprins harul lui Dumnezeu, cel ce este în tine, prin punerea mâinilor mele» (2 Tim. I, 6).
Taina Sfintei Preotii o poate savârsi numai episcopul si de partea ei vazuta tine rugaciunea rostita de el: "Dumnezeiescul har, care pe cele neputincioase le vindeca si pe cele cu lipsa le împlineste, hirotoneste pe (N) întru diacon (pe diacon întru preot, pe preot întru episcop...") si punerea mâinilor episcopului slujitor pe capul celui ce se hirotoneste.
Taina Hirotoniei are trei trepte toate adeverite de Sfânta Scriptura si de Sfânta Traditie si bine cunoscute înca din vremea sfintilor apostoli si anume : Diaconia, Preotia si Arhieria.
In Faptele sfintilor apostoli în se arata cum a luat fiinta treapta diaconeasca, pe urma alegerii si hirotoniei celor sapte diaconi în Biserica din Ierusalim. «Pe acestia i-au pus înaintea apostolilor, si rugându-se si-au pus mâinile peste ei» (Fapte VI, 6).
Sfintii apostoli au hirotonit preoti în mai multe cetati (Fapte XIV, 23) ; de asemenea, sfântul apostol Pavel a asezat si episcopi, pe care, prin viu grai si prin scrisori, îi sfatuieste sa îndrepteze cele ce mai lipsesc si sa aseze preoti prin cetati (Tit I,5).
Si sfintii parinti dau marturie neîntrerupta si netagaduita despre cele trei trepte ale Sfintei Preotii, unul din ei scriind: «Supuneti-va toti episcopului precum Iisus Hristos Tatalui, si preotilor ca apostolilor, cinstiti pe diaconi ca pe legea lui Dumnezeu.
Fara episcop nimeni sa nu faca ceva din cele ce apartin Bisericii» (Sfântul Ignatie Teoforul, Epistola catre smirneni, VIII, 1?2).
Spre Sfânta Preotie poate pasi numai cel ce este gasit vrednic de primirea ei, dupa cercetarea lui de catre duhovnic prin Taina Sfintei Spovedanii. Dar harul odata împartasit prin hirotonire nu se pierde niciodata. Cel hirotonit poate fi doar oprit pentru pricini de abateri de la buna purtare preoteasca de la savârsirea celor sfinte.
Potrivit treptei în care se afla, primitorii Sfintei Preotii au puterea sa savârseasca cele sfinte legate strâns de treapta preotiei lor.
Astfel, Episcopul are puterea sa savârseasca toate Sfintele Taine si toate slujbele bisericesti, îndeosebi de a hirotoni întru diacon, preot si, împreuna cu înca doi arhierei, întru anhiereu si de a sfinti într-un sobor de arhierei, Sfântul Mir. Treapta arhiereasca, venind de-a dreptul de la apostoli, prin succesiune apostolica sau episcopala, detine plinatatea celor trei puteri : de a învata, de a savârsi cele sfinte si de a conduce Biserica.
Preotul primeste de la arhiereu, prin hirotonie, darul celor trei puteri: învatatoreasca, sfintitoare si de conducere, însa fara dreptul de a hirotoni si de a sfinti Sfântul Mir si Antimisul.
Diaconul este ajutator al preotului si al episcopului, în întreita lor activitate, spre mântuirea credinciosilor, neputând savârsi nici o Taina si nici o Ierurgie. Pe baza Revelatiei dumnezeiesti, cuprinsa în Sfânta Scriptura si Sfânta Traditie, Sfânta Biserica ne învata ca Taina hirotoniei a fost instituita de Mântuitorul Hristos si ca sfintii apostoli au împartasit harul Hirotoniei numai episcopului, preotului si diaconului. Acestea sunt cele trei trepte ierarhice avându-si baza în vointa Mântuitorului.
LECTURA DIN SFINTII PARINTI
«Preotia se savârseste pe pamânt, dar are rânduiala cetelor ceresti. Si pe foarte buna dreptate, caci slujba aceasta n-a rânduit-o un om sau înger sau un arhanghel sau alta putere creata de Dumnezeu, ci însusi Mângâietorul. Sfântul Duh a rânduit ca preotii, înca pe când sunt în trup sa aduca lui Dumnezeu aceeasi slujba pe care o aduc îngerii în ceruri. Pentru aceasta preotul trebuie sa fie atât de curat ca si cum ar sta chiar în cer printre puterile cele îngeresti...
Preotii sunt aceia carora li s-a încredintat zamislirea noastra cea duhovniceasca ; ei sunt aceia carora li s-a dat sa ne nasca prin Botez. Prin preoti ne îmbracam în Hristos (Gal. III, 27) ; prin preoti suntem îngropati împreuna cu Fiul lui Dumnezeu (Rom. VI, 4 ; Col. II, 12) ; prin preoti ajungem madularele fericitului cap al lui Hristos (Col. I, 18). Prin urmare este drept ca preotii sa fie pentru noi... mai cinstiti si mai iubiti chiar decât parintii. Parintii ne-au nascut din sânge si din vointa trupului (Ioan I, 13); preotii însa ne sunt pricinuitorii nasterii noastre din Dumnezeu, ai acelei fericite nasteri din nou, ai libertatii celei adevarate si a înfierii dupa har» (sfântul Ioan Gura de Aur, Despre Preotie}.